Când credeam că le făcusem pe toate…

Wheelchair girls can be beautiful too!

Propoziția de mai sus este noul meu motto pe care îmi doresc să-l promovez și să fac cunoscută ideea că toată lumea se poate simți frumoasă. Da, eu așa mă simt și știu că dacă eu cred asta, nimeni nu mă poate contrazice. Nu consider că sunt narcisistă dacă spun și cred acest lucru. Este vorba de încrederea în sine, despre relația ta cu tine însuți. Aș vrea ca orice fata cu dizabilități să se simtă așa pentru că cine spune că nu e adevărat?

Mereu am crezut că frumusețea vine din interior. Eu știu când sunt frumoasă. Fiecare fată se simte așa, sau ar trebui să se simtă, în anumite momente, dacă nu, tot timpul. Fetelor, pe voi ce vă face să vă simțiți superbe?

Eu mă simt frumoasă când îmi dau cu ruj roșu sau negru pe buze. Atunci simt că nimeni și nimic nu mă poate opri.

Apropo de frumusețe. V-ați gândit vreodată că cineva în scaun cu rotile poate câștiga un concurs de Miss? Sincer, eu nu. Cel puțin, nu în ceea ce mă privește. Așa că lăsați-mă să vă povestesc despre una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele.

Balul de absolvire!

Trebuie să recunoașteți faptul că atunci când vă gândiți la bal, toți visați la o noapte de basm, cu prinți și prințese. O seară magică în care imposibilul poate deveni posibil. Și mai ales când ești fată, îți faci în cap tot felul de scenarii despre cum va arăta rochia ta, ce culori să combini sau oscilezi între păr strâns perfect și bucle jucăușe.

Știu cum este! Am trecut prin asta. Eram atât de stresată când mă gândeam la bal, încât, pentru două săptămâni, nu m-am putut concentra pe învățat. Chiar dacă știam că bacul avea să vină mai curând decât aș fi crezut, mă gândeam doar la acea noapte. Deja îmi imaginasem cum urma să arăt.

Rochie pe corp, nu tip prințesă, roz (în niciun caz albastră, detestam această culoare), cu părul prins în coadă, smokey eye și ruj deschis.

Așa voiam să îmi fac apariția la bal. Cum am ajuns să mă îmbrac, de fapt?

Ce ziceam mai sus de rochia perfectă? Nevermind. Uneori, viața te surprinde, nu?

Și încă n-aveți idee cât de mult!

Oricât mi-am imaginat cum avea să decurgă acea noapte, n-am fost niciodată nici măcar pe aproape…

Totul a început cu 24 de ore înainte. Ajunsesem acasă după ședința foto pentru albumele de sfârșit de liceu și eram extrem de obosită (oricât de mult mi-ar plăcea mie să mi se facă fotografii, e greu să pozezi ore înșir). Știam că a doua zi urma să fie una importantă și plină, gândiți-vă doar câte pregatiri trebuie să facă o fată înainte de un astfel de eveniment.

Stăteam pe telefon și dădeam scroll pe rețelele de socializare când primesc un mesaj de la colega și prietena mea, Bibi. Mă întreba, foarte relaxată, ce părere am despre concursul de Miss (știți voi, fiecare bal are nevoie de un Rege și o Regină). Inițial, credeam că vrea să știe dacă o voi susține pe ea și mi se părea ciudat, pentru că știa că aș fi strigat cât m-ar fi ținut plămânii „Hai, Bibi!”

Dar, bineînțeles că nu la asta se referea întrebarea ei și până să-mi dau seama ce se întâmplă și ce-mi spunea ea pe mesaje, am ajuns să citesc următoarea propoziție:

„Gata, nu mai ai ce să faci, te-am inscris la concurs!”

Hai, mai spuneți ceva, că eu n-am știut cum să reacționez…

Practic, mă băgase în gura leului și nici măcar nu fusesem cu totul de acord. Ideea e că toți ceilalți, inclusiv diriga, știau despre ce făcuse Bibi înaintea mea.

Îmi treceau tot felul de chestii prin cap. O să pară ciudat. O să fie penibil. Ce o să fac eu acolo? Nu pot face asta. M-am trezit eu să fiu Regină acum (dar nu eu, Bibi!)

Era ciudat. Adică ce să caut eu la un astfel de concurs? Chiar dacă știam că nimănui nu avea să i se pară ceva ieșit din comun, mie tot mi-era teamă de ceva, dar nu puteam spune de ce anume.

Deci, să recapitulăm. Eu urma să-mi reprezint clasa, alături de colegul meu Radu, la concursul de Miss și Mister al balului de absolvire CNIH Promoția 2019.

Super, nu?!

Aici mă uitam la cei din clasă, încercând să zâmbesc cât de frumos puteam eu.

După defilare și prezentarea fiecărei perechi, s-a dat start vot. S-a votat online, pe site-ul firmei care a organizat evenimentul, iar fiecare participant avea șansa să câștige la două categorii. Mai exact, erau trei categorii: Miss/Mister popularitate, unde putea să câștige oricine, și fetele și băieții, Regele Balului și Regina Balului. Votul a durat o oră, timp în care toată lumea și-a consumat bateria telefoanelor.

Credeți-mă că nici macar nu-mi mai amintesc totul. Știu doar că se întâmplau multe lucruri, mulți oameni umblând de colo până colo, lumini și flori, muzică. Era o atmosferă efervescentă. Nu era persoană care să nu danseze, nici măcar eu. Da, mă credeți sau nu, eu nu stau la masă niciodată. De ce aș sta? Nu e ca și cum mă dor picioarele de la purtat prea mult timp tocuri. Și da, port și tocuri. De fapt iubesc să fac asta. Mă simt mai frumoasă!

Iar pantofii mei de la bal erau superbi! Nu că mă laud, dar pur și simplu îi iubeam. Toc de 7 cm și atât de mult glitter, încât lăsam sclipici oriunde mergem. Vorba mea, #tooglamtogiveadamn, nu?

Să continuăm.

Pe lângă energia pozitivă din acea sală, era o emoție despre care nu puteai vorbi. Toată lumea aștepta momentul acela.

Pe la ora 2:00 dimineața, toată sală s-a oprit din dansat, mâncat sau facut poze pentru că venise clipa în care trebuia să aflăm cine câștigase. Mă simțeam ca la premiile Oscar, chiar dacă, bineînțeles, nu știu cum e să fie nominalizat la Oscar. Aveam emoții. Nu țineam neapărat să câștig, dar știam că prietenii mei asta își doreau și acest lucru m-a făcut și pe mine să vreau asta.

S-a început anunțarea câștigătorilor. Categoriile au fost în oridinea asta: Miss/Mister Popularitate, Regele Balului și la sfârsit Regina Balului. Practic, cea mai importantă la sfârșit. 🙂

Eu mă așteptam ca, în cel mai bun caz, să ies cea mai populară elevă a liceului. Asta nu s-a întâmplat. Prima categorie fusese deja luată. Urma Regele. Speram să câștige Radu, evident. Dar, din păcate, nici asta nu s-a întâmplat.

Pam-pam! Tensiunea creștea odată cu emoțiile tuturor pentru că urmă să se anunțe cine era Regina! Îi simțeam pe colegii mei strânși în jurul meu și încercăm să nu preiau prea mult din fluturașii lor din stomac pentru că deja mă luptam cu ai mei. Momentul acela a durat o veșnicie. Nu mai auzeam nimic. Nu mai vedeam nimic. Simțeam că, în cazul în care eram aleasă, nu câștigăm doar eu. Câștigăm toți, toată clasă, pentru că împărțeam toți aceleași emoții.

Nici măcar nu mi-am auzit tot numele strigat la microfon pentru că toți cei din jurul meu au început să sară în sus, să aplaude, dar mai ales să țipe de bucurie. Am țipat și eu, am sărit și eu. Erau cu toții atât de absorbiți de moment, încât uitaseră să mă ducă pe scenă să-mi ridic premiul.

Tot pe colegul de bancă te poți baza în astfel de momente.

Ce-a urmat, nu se poate descrie în cuvinte. Emoțiile nu se scriu sau nu se citesc. Ele se simt, și cred că toată lumea trebuie să se simtă cum am făcut-o eu în acele momente. Să-ți vezi prietenii plângând de fericire (și să încerci să nu plângi și tu odată cu ei), să fi privit de 500 de persoane, să te aplaude un liceu întreg, de la elevi la profesori, este ceva ce nu trăiești în fiecare zi.

Sunt clipe pe care nu mi le amintesc perfect, totul întâmplându-se extrem de repede, dar pe care știu că nu le voi uita niciodată! Pentru că îmi voi aminti mereu emoțiile acelea. Și ca să vă dați seamă ce încărcătura emoțională a fost, vă spun doar că am fluturi în stomac doar când scriu despre acele momente.

Nu credeam vreodată că am să fac asta, să particip la un concurs de Miss. Cele mai neașteptate lucruri devin cele mai frumoase experiențe. De aceea, este bine uneori să te lași purtat de viață și să vezi încotro te duce și ce planuri are pentru tine.

Iar pentru tot ce s-a întâmplat în seara aia, trebuie să-i mulțumesc lui Bibi, pentru că știu că, dacă nu ar fi fost ea atât de nebună, nu aș fi avut azi ce să vă povestesc și nu aș fi avut această amintire. Îmi aduc aminte ce mi-a spus înainte de defilare.

„E momentul tău, trebuie să strălucești! Nu te interesează cine se uită la tine sau nu! Zâmbești și ești frumoasă!”

Și credeți-mă, despre asta este totul! Nu doar despre concurs, nu doar despre seară aia. Momentul tău este oricând vrei tu! Momentul tau este acum! Strălucește!

Asta înseamnă frumusețe! Este sinonim cu încrederea în sine și i se potrivește oricui. Eu sunt frumoasă pentru că zâmbesc și nu cred că mă voi opri vreodată din a face asta.

Deci da, am fost Regina Balului!

Follow me on Instagram teoonwheels or on Facebook Teo on wheels.