Scrisoare către mine

Când aproape se schimbă anul, am tendința să mă uit în urmă, să văd cum m-au transformat ultimele 12 luni, ce-am câștigat și ce-am pierdut, ce-am realizat și ce nu. Mereu fac asta, chiar dacă țin doar pentru mine. Îmi place să-mi amintesc de toate lucrurile pe care le-am făcut în anul respectiv. Îmi place să-mi spun cum să fiu și ce să fac în continuare, să-mi setez obiective.

Acum, m-am gândit să și scriu despre asta. Poate așa îmi amintesc atunci când am tendința să uit. Uit? Da, uit. De la vârstă, de la cei care mă distrag etc.

2019 a fost despre sfârșituri și începuturi, despre dezvoltare personală, despre a face lucruri care sunt aparent imposibile. A trebuit să trec examenul maturității și, cu orgoliul meu de fată încăpățânată, am reușit să-l iau cu notă mare. Nu mă consider arogantă când spun că sunt mândră de mine. Mi-a fost greu să mă despart de oameni cu care am petrecut clipe frumoase, dar am înțeles că cine vrea să-ți fie alături, rămâne lângă tine oricum. Așa am aflat cine ține la mine și care sunt persoanele care contează. Am picat pentru prima dată un examen (de fapt, nu l-am picat, am luat peste 5) și asta m-a făcut să-mi doresc mai mult să ating acel goal. Mi-am pus întrebări, am găsit răspunsuri. Am acordat a 2-a șansă unor oameni, chiar dacă o meritau sau nu, pentru că trebuie să încerci, nu? Am rămas cu multe amintiri de neprețuit după acest an. Probabil, există persoane care au fost în viața mea în 2019 pe care nu le voi mai vedea niciodată. Pentru că nu știm unde ne duce sau ne aduce viața.

Mi-am făcut curaj și mi-am făcut blog. Am reușit să strâng peste 10.700 de like-uri și peste 2.200 de share-uri la această fotografie. Cum? Nu știu. N-am înțeles niciodată. Mi-am format o comunitate minunată pe Facebook, la care țin extrem de mult. Am întâlnit oameni extraordinari care, probabil, nu i-aș fi cunoscut dacă nu scriam Mă numesc Maria Teodora Dumitru, am 19 ani și mi s-a spus că nu pot!

În 2019, a început o nouă perioadă în viața mea. Teoretic, acum sunt adult și se presupune că pot face alegeri responsabile. În realitate, mă tem de asta. Mi-e frică de maturizare și de tot ceea ce înseamnă responsabilitate. Dar, nu pot fugi toată viața de asta. Așa că sper că știu ce e pentru mine.

Totul a trecut repede. Nu știu când a început, unde a fost și de ce se termină acum. E vorba, probabil, de timp, noțiune pe care nu am înțeles-o încă în totalitate și de care am nevoie să meargă mai încet. Să aibă răbdare să-mi dau seama încotro o apuc și ce vreau să fac.

Dacă ar fi să vorbesc cu mine, cea din 2020, mi-aș spune așa:

Uite! Poți! Poți să faci orice! Nu crede ce spun eu, ai încredere în ceea ce ai făcut tu, în ce ai realizat până acum. Știu că poți, și știi și tu, eu am grijă doar să nu uiți asta vreodată. Te cunoști, de-asta ai făcut tot ce-ai făcut. Ai mai jos o listă pentru anul ăsta, și dacă ai momente când nu știi ce să faci, citește-o și îți vei aminti de tine.

  • Împlinește-ți visul, știi tu care este
  • Cunoște oameni noi
  • Vorbește despre tine atunci când nu vrei să taci
  • Ascultă-ți mereu inima, în orice situația
  • Învață
  • Petrece timp cu acele persoane de care ai spus mai sus că merită
  • Îndrăgostește-te
  • Păstrează-ți atitudinea de învingătoare

Poți! Doar asta trebuie să-ți amintești!

Fotografie: Marian Nadu

Și nu uita să fi copil. Râzi așa cum o faci deobicei. Pentru că asta știi să faci cel mai bine, iar asta îi face și pe restul să zâmbească.

Teo on wheels, continuă să fii fata pe roți!

20s, I’m ready for you!

Jesus, nu sunt! Anul ăsta fac 20 de ani! Ajutor! :))