Teo on wheels Spanish Edition

Long time no see!

Nu știu dacă blogului meu i-a fost dor de mine sau nu, dar știu că sigur s-a simțit neglijat în ultima perioadă. Ce să-i fac? Eu am fost mult mai ocupată decât el, am avut mai multe lucruri de rezolvat, iar cei care mă urmăresc în online (Facebook și Instagram) știu că nu mint atunci când spun că admiterea la facultate mi-a dat multe dureri de cap… la propriu. Nu-mi caut scuze, dragul meu blog, dar trebuie să știi că mă gândeam mereu la tine.

Nici nu știu dacă mai știu să scriu, dar mă bazez pe faptul că mersul pe bicicletă nu se uită (chiar dacă eu nu merg cu bicicleta).

Un an de Teo on wheels!!

Cine ar fi crezut că la un an și o zi de la publicarea primului meu articol o să fiu tot aici, scriind despre mine, mai în vârstă cu 12 luni, poate puțin mai relaxată în formularea propozițiilor și cu un număr mult mai mare de cititori. Mă numesc Maria Teodora Dumitru, am 19 ani și mi s-a spus că nu pot! a ajutat-o pe Teo on wheels să-și exprime stilul ei de viață banal de special. Acest univers al meu online a devenit mult mai mare decât mi l-aș fi imaginat vreodată și mă bucur că pot scrie undeva tot ceea ce vreau.

Spanish Edition

Ce înseamnă asta? Mă gândeam să fac o nouă rubrică pe blog Jurnal de Madrid în care se vor găsi toate articolele pe care le voi scrie despre ceea ce voi trăi eu la facultate. Voi încerca să scriu cât mai mult, motiv pentru care vă spun că vă puteți abona la blogul meu și, astfel, veți primi cate un e-mail de fiecare dată când un alt articol devine public. Cine n-ar fi curios să citească despre viața unei studente în scaun cu rotile? 😇

Primul lucru pe care vreau să-l spun este faptul că îmi place să mă plimb cu metroul din Madrid. Da, știu. Harta asta pare atât de complicată, încât nici nu știi unde încep și unde se termină toate liniile acelea colorate, mai ales când una dintre ele este, de fapt, un cerc. Dar nu că e frumos să te „pierzi” și să te încurci prin capitala Spaniei? Știți cum e? Aici, având multe lifturi pentru persoanele cu dizabilități, există riscul să îl iei pe cel greșit, mai ales atunci când vii dintr-un oraș ca București unde dacă există un ascensor cel mai probabil nu funcționează. Mă bucur că am ocazia să încurc drumul, pentru că asta înseamnă că mă pot descurca singură prin Madrid.

Stația Universității Complutense din Madrid (my university, and I’m proud of that)

Dacă ar fi să spun ceva despre universitate, nici n-aș știi cum să descriu cât de frumoasă este zona facultăților. Exact cum îi spune și numele stație de metrou, este mai degrabă un orășel în centrul Madridului (pe care nu am putut să-l străbat pe tot; am văzut doar colțișorul cu Ciencias de la Salud), cu autobuze speciale cu care poți ajunge dintr-un capăt al campusului în celalalt. Urmează să descopăr care dintre aceste părți ale universității este preferat de studenți.

Nu în ultimul rând, universitatea are un birou special numit La casa del estudiante care se ocupă cu toate nevoile studenților, promovând totodată diversitatea. Acest birou se va ocupa cu adaptarea la nevoile mele a cursurilor și a examenelor. Ceea ce mi s-a părut interesant aici a fost faptul că în bolul de pe măsuța de la locul de așteptare nu era dropsuri sau caramele, ci prezervative. Asta înseamnă un alt nivel de educație; pe lângă toată materia care ni se predă în școli și facultăți, pentru o educație completă avem nevoie să depășim acea gândire care face din educația sexuală un subiect tabu.

Pe 28 septembrie încep cursurile. Așa că nu uitați să-mi dați follow pe Instagram (@teoonwheels) și pe pagina mea de Facebook (Teo on wheels) pentru a nu rata niciun pas al aventurii mele la Madrid. Besitos! #teoonwheels