Liceul din România este facultatea de peste granițe!

Cred că toată lumea știe cât de greșit este sistemul de educație din România și că se tot vorbește în ultimul timp de schimbările necesare. Eu am terminat liceul anul trecut, în 2019, și îmi aduc foarte bine aminte de episoadele de anxietate care au început în clasa a 11-a pentru că simțeam că nu țin pasul cu ritmul în care era predată materia. Nu aveam timp să asimilez, nu reușeam să obțin note mari la matematică, deși eram sigură că știam rezolvarea exercițiilor. Chiar dacă eram pe profil real, mate-info, învățam în paralel la istorie, geografie, economie, psihologie și inca vreo 15 materii care erau paralele cu specializarea pe care mi-am ales-o în clasa a 8-a. Dar așa suntem noi, elevii români, suntem buni la toate, dar de fapt nu știm nimic.

Știam toate astea când eram elevă la liceu. Știam că învăț (ideal ar fi fost pe de rost, ca nu cumva să-mi scadă 0.50 pentru că foloseam un cuvânt care nu era pe placul profesorului corector) câte trei eseuri pentru fiecare dintre cele 20 de opere literare la Limba și Literatura Română. Știam că învăț formule la matematică pe care nu le voi folosi niciodată în viața de zi cu zi. Știam că dau copy-paste la multe dintre proiectele pe care le aveam de făcut fără ca măcar să citesc toată informația. Știam că stau câte 7 ore pe zi la școală, încă 3 la clasele suplimentare pe care le luam ca să tin ritmul cu clasa (și pe care părinții mei le suportau din buzunarul lor). Știam toate aceste lucruri…

… dar nu am realizat cât de gravă e situația până nu am ajuns studentă în Spania!

Cum e posibil să ajung să spun că liceul a fost mai greu decât facultatea? Sunt studentă în anul I la Terapie Ocupațională la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Complutense din Madrid. Sună atât de pompos, încât ați putea spune că ne omoară pe băncile facultății. Totuși, sunt la Facultatea de Medicină, considerată printre cele mai grele. Recunosc, nu e Medicină Generală, dar tot pe sferă sănătății ne aflăm. Am doar patru cursuri mari și late pe semestru: Anatomie, Psihologie, Teoría, fundamentos y técnicas en Terapia Ocupacional (materie specifică profilului) și Statistică Aplicată. Atât.

Pentru mine, un prim șoc a fost să trec de la un orar cu 20 de materii la unul cu de 5 ori mari puține. Însă, ceea ce m-a făcut într-adevăr să scriu acest articol a fost situația de la cursul de Anatomie.

Orice elev din România de clasa a 11-a de pe profil real ar putea veni să asiste la cursul meu și să spună materia înaintea profesorului.

Dacă luăm manualul Corint de anatomie pentru clasa a 11-a (după care se învață și pentru admiterea la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București) vom observa detalii pe care profesorul de acum le-a omis, spunând că este prea mult pentru specializarea noastră.

Voi realizați ce spun?? Eu, ca elevă de liceu în România, am învățat mai mult decât mă învăță profesorii la facultate!!!

Colegii mei de acum nu înțeleg nimic, li se pare mult prea greu pentru că ei la liceu nu au făcut nimic din ce nu reprezentau informații generale, bazice. Iar eu, venind din România, pot susține examenul final acum!! Și nu spun asta din aroganță, spun asta pentru că nu mi se pare în regulă ce se întâmplă!!

Copiii din România sunt atacați din toate părțile cu informații pe care creierul le va șterge oricum din memorie din două motive:

  1. Cantitatea. Când mâncăm prea mult, organismul va da afară doar surplusul care nu-i face bine. Acum, imaginați-vă cum ar fi să mâncați 7 feluri de mâncare pe zi, iar 5 dintre ele nici măcar nu vă plac. Așa se simte creierul unei elev care, sper exemplu, vrea să fie artist, iar sistemul îl îndoapă cu matematică, fizicăși chimie.
  2. Calitatea. Când mâncăm ceva de calitate proastă, ce se întâmplă? Din nou, organismul respinge tot. Câte manuale au erori de redactare? Să nu mai întreb cate au informații eronate sau prost explicate.

Nici nu știu ce să mai spun. Da, recunosc că pentru mine este bine că știu deja materia de la anatomie, cum rămâne cu colegii mei de liceu care au învățat cot la cot cu mine, iar acum ei se pregătesc de o carieră în informatică? Sau ce fac eu acum cu toată matematica pentru care am plâns că nu o înțelegeam?

Toată situația este greșită, dar cel mai șocant rămâne asta: liceul din România este facultatea de peste granițe!